La marginea unei bălţi, o raţă îşi făcuse cuibarul şi acolo clocise
ouăle. Cand a venit vremea sa iasa puii din oua,printe celelalte ratuste era una foarte urata.Ratele batrane rele au început să-i smulgă
penele, s-o ciocane în cap şi s-o gonească.Biata mamă nu se gandea ca ia schimbat cineva ouale,dar daca era asa de ce inota cu pricepere ratusca cea urata?. Toţi, afară de mama sa,rîdeau de ea, o certau şi ea nu îşi găsea nici un locşor unde să stea câteva clipe
liniştită.Amărîtă şi suparata ea era o fire blândă şi prietenoasa asa ca hotărî să plece în lumea largă. Într-o dimineaţă plecă. Aripile începuseră să-i creasca ,asa ca zbura departe si o vreme se adăposti în nişte stufărişuri.Doar ca vanatorul era la vanat de pasarele si se auzeau impuscaturice o speriara.departe. Sleită de puteri,se opri în ograda unui ţărăn.Sotia taranului se bucura de venirea ratei si hotara s-o pastre, pentru a avea oua de rata.Insă zilele treceau fără ca răţuşca să facă ouă.Se apropia iarna şi răţuşca simţea o chemare spre depărtări.Un cârd de păsări frumoase tocmai treceaurau,erau albe ca zăpada,cu gâturile lungi şi aveau un farmec nespus.Zburau către ţările calde.Răţuşca noastra,zbură şi ea, dar nu prea departe. Se lăsă pe luciul unui lac si din cer coborând se iviră trei lebede ce o înconjurară si-i spuse ca este surioara lor.Răţuşca se privi în oglinda apei si intr-adevăr, oul din care se născuse fusese al unei lebede.Ce fericire pe biata ratusca!Zbura impreuna cu surate plina de bucurie.
