Înmultirea vegetativa a plantelor floricole
Înmultire vegetativa se bazeaza pe însusirea unor parti sau fragmente de planta de a reface întreaga planta. Puse în cpnditii optime de înradacinare, acestea formeaza radacini si reproduc caracterele ereditare ale plantei mama.
Un prim avantaj al înmultirii vegetative este obtinerea unor plante identice cu plantele mama atât din punct de vedere genotipic cât si fenotipic.
Un alt avantaj este obtinerea de plante mature într-in timp mai scurt comparativ cu înmultirea prin seminte.
Posibilitatea înmultirii unor plante decorative originare din zonele tropicale si subtropicale care, în conditiile de la noi nu formeaza seminte sau acestea nu ajung la maturitate, Ficus, Dracaena, Ferigi, Philodendron, Monstera.
Dezavantajele acestui tip de înmultire sunt coeficientul mic de înmultire, posibilitatea mare de transmitere a bolilor criptogamice, a virozelor si degerarea în timp, în cazul înmultirii exclusiv pe cale vegetativa.
