In acest text este vorba despre caprioara si iedul ei.Intr-o zi de primavara caprioara statea jos langa iedul ei.Iedul si-a instins capul cu botul catifelat si umed pe spatele mamei lui.Caprioarea il lingea cu limba ei subtire pe iedul sau.
Toamna,caprioara trebuia sa-si ia ramas bun de la iedul ei.In timp ce mama lui pleca la drum,iedul trebuia sa se descurce singur.
Caprioara se imbarbata,sarea in picioare si pornea spre tancuri
Acolo sus era pazit de dusmania lupului si de iscusinta vantorului
Caprioara isi azvarlea picioarele in fuga fulgeratoare,in salturi indraznete.
Si-au mers mult asa pana ce au dat de un luminis de rai.
Lupul vazand prada mare,uita iedul si se repezea la ea.
Prabusita in sanga la pamant,supt coltul pradei,caprioara ramane cu capul intors catre ied.
Topita in adancul padurii,caprioara simtea durerea,iar ochii i se tulbura de pamantul mortii.
Sper ca te-am ajutat
