Privesc fara a -mi putea ferii privirea. Nu puteam sa percep ceea ce ecranul ochilor mei reflecta ...simteam cu pupila mi se dilata ,iar inima bate in reprize scurte. Fulgii de zapada se adunasera intr un strat subtire pe caciula mea ,datorita timpului in care am stagnat. Tot rationamentul meu se indrepta spre omul de zapada facut de mine. Mi -e greu greu sa vad cum acesta imi spune in repetate randuri numele ,clipind si scotand rasete scurte ,incercand disperat sa imi atraga atentia din starea mea de hipnoza.
-Hei ! De ce nu imi vorbesti? Nu mai vrei sa mai fim prieteni? Parca asta ti ai dorit ..Un prieten...Aici sunt!
Nu ii raspund...doar il privesc si continui transa in care ma atrage miica fiinta din zapada
