Alcatuiti o fisa de lectura pentru textul dat :

in zori a plecat iar, se inseninase. Si dimineata, cind soarele urcase de-o sulita, el intra intr-o margine de sat. A incetinit mersul si, cu bagare de seama, a trecut pe Iinga cea dintii casa, de-a lungul unor uluci de tambre, din dosul carora s-auzea o larma si niste zbierete parca de miei Prinse suflet: erau ai luiinainta si se opri in poarta deschisa. Adevarat: in ograda tarcuita ca o stina zburda un ciopor, dar de un alt soi de miei, cei mai multi albi: sareau, se zbenguiau, se luptau, alergau, cu mare ramat.
Canele, amagit, intra inauntru. Nimeni nu-l baga de seama. Mai in fund in fata lui o cladire tot alba, cu ferestre mari, cum nu mai vazuse in viata Iui. Deasupra pridvorului o tablie, pe care, daca ar fi invatat buchile, Samson ar fi citit: Scoala primara mixta a comunei Lunca-Frumoasa, catunul Poeni. Dar el nu stia carte si nici copii nu mai vazuse. Cunoscuse numai oameni mari, indeosebi pe baciul lui si pe pastori. Ceilalti cu care avusese de-a face nu-i placuse. I-ar fi muscat, dar la certarea stapinului se multumea sa-i miriie. Pe cind gigilicile astea saltarete de aici din tarc aduceau cu mieii despartiti de-a basca de oi, zbierind dupa mamele lor. Se apropie sa-i miroasa
Un copilas il zari si dete alarma. Ciinele cu blana vilvoi, terfelita de pulberi si noroaie, cu lantul tiris dupa el, se infatisa fioros. Si speriati fugira gramada in pridvorul scolii.
- Domnule, strigau, domnule, un ciine, un ciine turbat! Numaidecit se ivi din tirla un om voinic si mustacios cu o nuia in mina.
- Ce e neorinduiala asta, copii? striga el.
- Un ciine turbat! zbierara ei iar.
- Unde?
-Uite-l colo, domnule si copiii aratau cu miinile intinse spre el.
„Asta e baciul lor", isi zise Samson. Se ridica si se smeri, virind putin coada intre picioare.
invatatorul se uita de departe Ia el: era hid in adevar, dar nu parea primejdios. Sta linistit, fara nici un gind rau. Totusi, n-avea ce cauta la scoala. Facu citiva pasi, se pleca sa ia o piatra, o azvirli in el si-l huidui.