În spatele casei mele este un mușuroi de furnici.Stateam și mă uitam la ele cum cărau mâncate în spate.Una dintre ele a căzut jos de oboseală dar trei furnici din urmă au venit și au ajutat.Probabil că adun mâncare pentru iarna.Ma gândeam cum ar fi să fiu o furnica și să explorez lumea lor.Când dintr-o dată m-am trezit lângă un copac mare dar când mă uit mai bine mi-am dat seama că nu era copac era un fir de iarbă.Mam uitat Într-o băltoacă lăsată de ploaie și ce sa vezi eram o furnica mică și subtire ca firul de ață.Chiar când vroiam sa intru in musuroi o voce cunoscută se auzi "Laur trezestete trebuie să mergi la școală"era mama mea.Plecam la școală cu gândul la visul acela ciudat.PAREA ASA REAL.
