As fi vrut sa mai dureze inca o zi, inca o saptamana, inca o luna. Frunze parca inrosite in foc, prin care ar fi trecut sfioase razele palidului soare, faceau umbra cararilor serpuite, prin care ieseau razlete fire uscate de iarba. Foile erau agatate de bratele arborilor, maini de urias, ce stateau mandre inaltate la cer. Adierea vantului le-ar fi clatinat usor usor, cazand agale, intr-un vals autumnal la pamant. Incet incet, s-a format o platosa de arama, iar copacii, acum goi, fredonau grava simfonie a iernii impreuna cu viscolul naprasnic. Mi-e tarziu in suflet. Peisajele pitoresti tomnatice, ce s-au scurs in negura vremii, inca imi raman vii in memorie...
