Motto: “Nu-mi pot închipui o nevoie mai puternică în copilărie ca nevoia de protecţie paternă” Sigmund Freud, "Disconfort în cultură"
Rolul tatălui, prin exersarea funcţiei paterne este să stabilească un echilibru între legea impusă (restricţii) şi dorinţa copilului. Totodată, tata ca reprezentant al autorităţii are rol major în formarea conştiinţei morale, a Supraeului copilului. Având în vedere că autoritatea se exercită prin impunerea unor reguli, care au ca scop trasarea limitelor şi că la vârsta şcolară mică regula devine fenomen central, un reper ce-l ajută în adaptare, am observat că deprivarea paternă creează dificultăţi în formarea unei imagini pozitive despre autoritate. Lipsind din structura familiei şi nefiind înlocuit cu o altă persoană de sex masculine care să exercite funcţia paternă copiii din aceste familii resping autoritatea sau chiar încearcă să o înfrunte.
e asemenea, tatălui ca garant al legilor şi normelor în cadrul familiei. Tatăl trebuie să fie capabil să conjuge dragostea faţă de copil cu legea (norma), mesajul pe care îl transmite copilului fiind : « Îţi spun NU pentru că te iubesc ! ». Pentru a se dezvolta copilul are nevoie de repere, nu doar de o satisfacere imediată a dorinţelor. Tatăl trebuie să fie conştient de importanţa implicării lui în educaţia copilului.
