Răspuns:
Să ne reamintim câteva lucruri despre complementul indirect:
Complementul indirect este partea secundară de propoziție (termen subordonat unui regent) care reprezintă destinatarul / beneficiarul acțiunii indicate de verb. Complementul indirect răspunde întotdeauna la întrebarea „cui?” și este în cazul dativ. Regentul complementului indirect este, cel mai adesea, un verb. Dar putem avea în poziție de regent și un adjectiv, un adverb sau o interjecție. Detalii aici: https://brainly.ro/tema/1001776
Prin ce se poate exprima un complement indirect?
La nivelul propoziției, complementul indirect se poate exprima (se poate realiza) prin următoarele părți de vorbire:
1. substantiv (comun sau propriu) în cazul dativ, dublat sau nu de un clitic pronominal în dativ
- Am dat copiilor câte un pahar de limonadă.
„cui am dat?” copiilor = compl. indirect, substantiv comun
- I-am răspuns Mirelei la întrebare.
„cui am răspuns?” Mirelei, i- = compl. indirect, substantiv propriu anticipat de pron. personal clitic
2. pronume nonclitice de diverse tipuri (personal, posesiv, demonstrativ, nehotărât, relativ etc.), în cazul dativ, dublate sau nu de un clitic pronominal în dativ
- Ție ți-a plăcut acest film?
„cui a plăcut?” ție, ți- = comp. indirect, pron. personal reluat de pron. personal clitic
- Le-am trimis alor mei o carte poștală.
„cui am trimis?” alor mei, le- = comp. indirect, pron. posesiv anticipat de pron. personal clitic
- Celorlalți le-am dat mai multe teme.
„cui am dat?” celorlalți, le- = comp. indirect, pron. demonstrativ reluat de pron. personal clitic
- Adresez această întrebare tuturor.
„cui adresez?” tuturor = comp. indirect, pron. nehotărât
- Nimănui nu-i place să fie criticat.
„cui nu place?” nimănui, -i = comp. indirect, pron. negativ reluat de pron. personal clitic
- Țin minte cui i-am împrumutat această carte.
„cui am împrumutat?” cui, i- = comp. indirect, pron. relativ reluat de pron. personal clitic
- Cui i-ai expediat acest e-mail?
„cui ai expediat?” cui, i- = comp. indirect, pron. interogativ reluat de pron. personal clitic
3. pronume personal clitic, în lipsa unui substantiv / pronume nonclitic
„cui am dat?” ți- (ție) = comp. indirect, pron. personal clitic
4. pronume reflexiv clitic
- Și-a impus să facă mai mult sport.
„cui a impus?” și- (sieși) = comp. indirect, pron. reflexiv clitic
5. pronumele semiindependent „cel” în dativ (însoțit obligatoriu de un determinant), dublat sau nu de un clitic pronominal în dativ
- Am trimis cărți celor trei.
„cui am dat?” celor = comp. indirect, pron. semiindependent
- I-am cerut ajutor celei de-a doua.
„cui am dat?” celei, i- = comp. indirect, pron. semiindependent anticipat de pron. personal clitic
6. numeral cardinal sau ordinal în dativ, dublat sau nu de un clitic pronominal în dativ, adesea cu prepoziția „la” sau „către”
- Le-am dat crezare la doi dintre ei.
„cui am dat crezare?” le-, la doi = comp. indirect, numeral cardinal anticipat de pron. personal clitic
- Am trimis o cerere doar către al doilea.
„cui am trimis?” către al doilea = comp. indirect, numeral ordinal
La nivelul frazei, complementul indirect se poate realiza prin:
7. propoziția relativă completivă indirectă, introdusă prin pronume sau adjectiv relativ în dativ:
- Voi da atenția cuvenită ¹/ cui merită. ²/
P₂ = completivă indirectă, introdusă prin pron. relativ în dativ
Important!
De regulă, complementul indirect nu are prepoziție, excepție făcând doar cazul în care substantivul / pronumele / numeralul fie are un determinant antepus (adjectiv / locuțiune adjectivală) invariabil, fie este el însuși invariabil (nu are formă de dativ):
- Am trimis scrisori la doi colegi.
- Am trimis scrisori la astfel de colegi.
„doi”, „astfel de” nu au formă pentru dativ, deci folosim prepoziție
la colegi = complement indirect, cu prepoziția „la”
- Am trimis scrisori către patru dintre ei.
către patru = complement indirect, cu prepoziția „către”
„La” și „către” sunt singurele prepoziții acceptate pentru complementul indirect.
De reţinut!
Complementul indirect nu se poate realiza prin propoziţie conjuncţională şi nici prin forme verbale nepersonale (supin, gerunziu etc.).
