Felix statea ascuns dupa brad, asteptand ca misteriul Mos Craciun, sa apara, sa-l zareasca.Auzise un fasnet, oare ce este?
-CINE ESTI? Tipase Felix.
-Sunt eu, mititelule, eu, Alexandrina.
-Aaaa, Alexandrina...
-Dar pe cine asteptai, micutule, Felix?
-Vroiam sa il vad pe Mos Craciun.
-Vezi tu, Felix, iar Alexandrina se aseza in genunchi, cat sa ajunga la inaltimea lui, este mai bine sa traim in mister, decat sa aflam toate tainele naturii si a acestui univers magic.
-De ce?
-Pentru ca asa ne vom distra, intrebandu-ne de fiecare data "Oare cine e?" "Ce este?", si ne vom juca si distra si strofoca, pana vom da de acea fiinta/ lucrare.
-Aaaaaa.
-Astfel, ne vom plictisi, si nu vom mai mirosi a joaca si a mister, si lumea ar fi trista, abatuta si plictisitoare.
-Multumesc, Alexandrina, ca m-ai invatat ceva!
-Bine, acum, ce-ai zice sa te duc in pat sa te odihnesti, si maine dimineata, vei afla cadourile! Da?
-Da.
-Haide!
Iar Alexandrina il conduse in camera, unde il adormise cu o mica povestioara despre Mos Craciun, o mare sarbatoare, ce inveseleste moralul oamenilor, si a tuturor fiintelor!
