Floricica de Vasile Alecsandri
Doina este o specie a genului liric, in versuri, specifica folclorului romanesc, in care sunt exprimate in mod direct puternice sentimente de dor, de jale, de dragoste, de revolta, proiectate intr-un mediu rural si pastoral.
Textul Floricica de Vasile Alecsandri apartine speciei literare doina populara deoarece indeplineste toate trasaturile acesteia.
In primul rand, textul este expresia artistica a unor trairi individuale profunde ale eului liric, doina reprezentand lirismul de tip subiectiv. Eul liric isi exprima in textul citat ingrijorarea fata de floarea care se ofileste si este trista deoarece ii trece vremea foarte repede, fara sa aiba timp sa se bucure de viata.
In al doilea rand, motivul literar specific doinei este comuniunea om-natura, intre cei doi este o stransa legatura, eul liric fiind preocupat in permanenta de soarta florii. Versul "mult inima-mi stric" sugereaza transferul durerii florii de catre tanar, deci implicarea profunda a acestuia si legatura deplina intre cei doi.
Prin intermediul monologului liric ca mod principal de expunere, se exprima direct sentimente, poezia la nivel prozodic respectand trasaturile literaturii populare: ritmul este trohaic, rima imperecheata si masura de 8 silabe. Doinele sunt poezii astrofice, cu structura simpla si muzicala.
Doina indicata este o creatie lirica populara, deoarece are toate trasaturile folclorului romanesc: este o creatie orala, anonima, colectiva si sincretica.
Toate trasaturile prezentate demonstreaza faptul ca textul citat (Floricica) apartine speciei literare doina populara.
