Potoțki şi Iablonoski sunt exact opusul. Sunt ca sarea şi piperul.
Amândoi îl sfătuiesc pe împărat. Doar că în feluri diferite.
Potoțki este linguşitor şi doritor de război, spunându-i lui Sobieski că " nu i s-a aratăt cetate în față fără a o cuceri" îndemnând-ul pe acesta să meargă la luptă fără a fi pregătit, în timp ce Iablonoski se dovedeşte mai calculat spunându-i împăratului că nu sunt pregătiți.
Şi finalul operei ne arată o calitate a lui Iablonski: mila convingându-l pe împărat să elibereze plaiesii rămasi.