Alasca, un loc atât de rece si totuși atât de splendid. Printre câti ghețari erau în apă ,exista unul uriaș care ieșea cel mai în evidenta. În timpul zilei, pe când soarele era pe cer ,puteai vedea cum razele se reflectă pe el ca pe o oglindă și ce mai lucea....ziceai că e un diamant uriaș. Iar în timpul nopții , pe când apărea lună cea mai luminată puntai crede că în el e o lume nouă, înghețată. Dacă stăteai si te uitai atent aveai impresie că cineva din interiorul sau îți dă semn să iasă afară. Ce frumos se juca lumina lunii pe ascutisurile lui.
