VA ROG IDEII PRINCIPALE
ÎN AJUN DE ANUL NOU / Fănuș Neagu
Ce e zăpada? Lacrimi înghețate.O, căruțașule să nu mă minți...
Cântă mama, de cu seară, în timp ce frământa aluatul și-n casă mirosea a vanilie și-ascorțișoară, iar afară se pornise să ningă îndesat.Bănică nu înțelegea nimic din acest cântec vechi, privea pe fereastră, atras de joculfulgilor care se roteau și cădeau pe sania lui rezemată de salcâmul gros în trunchiul căruiabunicul a înfipt două inele de fier pentru legat caii.- Ce e zăpada … murmură el și râse ușor pentru că i se păruse că ninsoarea capătă culoarealbastră și asta nu poate fi adevărat.S-a întors cu tot trupul și a întâlnit ochii mamei care-l priveau blând. Atunci el a întinspumnul și mama l-a măngâiat pe frunte. Mâna mirosea frumos a vanilie.- Culcă-te, i-a spus ea, mâine-i ajunul Anului Nou și vrei să mergi cu uratul, cu George și cuRadu.El ar fi vrut să-l mai aștepte pe tata, care trecuse în casa de alături, la bunici, să tragă vindin damigeni, dar somnul îl toropea, se strecură sub plapumă și adormi cu gândul la colacul caun porumbel pe care mama îl făcuse anume pentru el. La căpătâiul lui, dincolo de peretele decărămidă, începea câmpia și el o auzea în fiecare noapte cum se legăna tăcută, aspră, închisă,simțea neliniștea vântului și grava aplecare a buruienilor frânte sub viscol și toate-i plăceau. "I-auzi ce largă-i, să tot zboare cucuvăile crivățului".Spuse ceva prin somn și zâmbi. "Visează, se gândi mama, apoi stinse lumina și trecualături în odaie, lăsându-l pe baiat singur cu visul acela în care se făcea că el are un munte decolaci și doi saci de nuci poleite și-au venit să-i cânte sub geam o căprioară și patru iepuri.
Și-am plecat să colindăm,Pe la case să urăm...
Afară era frig, ninsoarea din albăstruie prinse o culoare albă, curată, și iepurii seatârnaseră cu lăbuțele de cercevele și cântau îndârjit, iar cel din stănga, mai pros, încurcavorbele, spunea ceva despre bușteanul uscat, atârnat de perete deasupra sobei. Era limpede că înghețau și atunci Bănică deschise ușa și le făcu loc înăuntru. Căprioara intră întâi. Purta la gât o împletitură din ramuri verzi de brad și-n odaie se răspândi miros plăcut de rășină. Iepurii se suirăpe scaune (toți aveau fulare înfășurate larg). Bănică le împărți colacul rumen și le puse dinaintecâte un pahar de vin. Ei dădură paharele peste cap și se dezmorțiră.- Nuci nu ne dai? îl întrebară și el le făcu semn să ia din saci, câte patru de fiecare, iarcăprioarei îi prinse între cornițe doi canafi de lână pe care-i facuse el pentru câinele Bujor."Lasă, îi promise el în gând, lui Bujor o să-i dau covrigi".- Bănică, ceru iepurașul cel zevzec care încurcase vorbele, mai dă-ne câte o nucă. Trebuiesă mergem și la George și la Radu, pe uliță la vale".- Cu plăcere!Bănică și căprioara pocni o dată din picior. Iepurii își umflară pieptul și izbucniră din nou încântec:
Busuioc verde pe masă Rămâi gazdă sănătoasă...
Și ieșiră pe ușă, în ninsoare, săltând și dănțuind. Capetele fularelor, desfăcute în vânt,atârnau în zăpadă și căprioara se ferea să nu le calce. La poartă se opriră să numere nucile, apoicoborâră pe uliță.- Bănică, hai!Bănică recunoscu glasul mamei și se ridică din pat.- Scoală-te, c-au venit George și Radu să plecați cu uratul.- Mamă, spuse băiatul, a fost aici o căprioară cu patru iepuri. De-abia au plecat.Mama se aplecă și-l sărută zgomotos pe frunte. Sub geam, în zăpadă, Radu și Georgefăceau repetiție:
Mâine anul se-nnoiește...