În inima pădurii, caprioara își alintă cu dragoste iedul.Acesta se lasă dezmierdat de limba caldă a mamei lui. Pe măsură ce îl privește, căprioara este cuprinsa de tristețe,caci vremea intarcatului a trecut si ea va trebui să se despartă de pui.
Dragostea de mama îi dă curaj și alege să-și duca puiul intr-un loc sigur, ferit de lup si vânători.
Căprioara încearcă puterile iedului printr-o fuga in salturi îndrăznețe.Mama si fiul străbat pădurea , traversand poieni, până ajung la luminiș.
Căprioara adulmeca prezenta lupului si se arunca în mijlocul luminisului, pentru a-si salva puiul. Lupul se repede la pradă mai mae, iar căprioara se stinge privind cum iedul ei se topește în adancul pădurii.
