În epoca afecţiunii, toate organizaţiile concurează între ele. Nici nu mai contează în ce industrii, regiuni şi pieţe activează. În aceste condiţii, un marketer care să nu fie interesat de activitatea principalilor competitori (direcţi sau indirecţi) mi se pare lipsit de interes. Eu nu-l pot considera un bun practician. Pentru ca întreprinderea să câştige o cotă de piaţă cât mai mare și să fie cât mai profitabilă, este important să cunoştem piaţa pe care acţionează, iar piaţa este alcătuită şi din concurenţă. (Ca să completez, la micromediul de marketing se încadrează și concurența, alături de clienți și furnizori.) Iată ce spun Jonas Ridderstrale și Kjell Nordstrom, autorii cărții Funky Business: „Noi, occidentalii, am fost educaţi să credem că mai mult înseamnă mai bine. Ceea ce nu-i neapărat adevărat. Dar „mai mult”-ul e cu siguranţă evident oriunde întorci privirea. Mai multe produse, mai multe pieţe, mai mulţi oameni, mai multă competiţie. Mai mult e deja o realitate de zi cu zi.”
