Ești aici: Home » Editorial » Spațiul literar – noua fenomenologie
Spațiul literar – noua fenomenologie
Publicat de: Cristian Fulaș Data publicării: 3 iulie 2015 În: Editorial
Acum vreo lună, la Bookfest, descopeream într-o ladă cu cărți la preț redus un volum care mi-a spus ceva despre cuvântul „incredibil”. Maurice Blanchot, Spațiul literar. Nu vă voi spune prețul cu care se vindea, îmi e rușine să scriu cifra.
literary-movements
Dar nu despre acest lucru vreau să vă vorbesc, ci despre ceea ce văd în jurul meu. Despre spațiul literar autohton (prea puțin sinonim cu acela al lui Blanchot) și despre devenirea lui, în măsura în care ceea ce se întâmplă poate fi pus sub semnul vreunei deveniri.
La începuturi, spațiul literar s-a definit prin cărți. Prin volume făcute cu greu, caligrafiate mai întâi, tipărite apoi. Piața literară, așa cum o cunoșteam, a fost timp de câteva sute de ani piața cărții, a documentului tipărit. O dată cu modernismul secolului XIX și scriitorul a căpătat importanță, a intrat în spațiul public. S-a creat deci o relație structurală între spațiul cărții și spațiul scriitorului, ambele publice. Ele par să conviețuiască bine în lumea civilizată; nu există o antinomie evidentă între cele două instanțe, la urma urmelor.
