Stiloul meu ...
Şi astăzi am folosit din plin stilou. Îmi place
... e alb, cu o peniţă lată, arcuită pe cele două părţi, terminându-se elegant
cu-n vârf perfect.
Alunecă frumos sub mâna mea şi scrie: decembrie rece şi gol cu
gânduri răzleţe, decembrie ...
De fiecare dată îl iau din penarul negru, din
piele care respiră fericit că are asemenea prieteni: unul alb, stilou
vechi, cu cerneală albastră şi altul roşu, nou stilou, cu cerneală verde ...
ambele se odihnesc după o zi şi-o noapte de alunecat pe hârtie.
Atât unul cât şi altul depind de mâna-mi care le
ridică din tăcerea clipei, aşezându-le în suflul semnelor grafice ... de
ieri, de când le-am descoperit sub aplecarea dascălului.
Stiloul meu … bun şi vrednic tovarăş!
