Stefan Luchian in tabloul ,,Lunca la Poduri'' surprinde un peisaj parca descris dintr-o poveste.Imi place cum se vad plopii/pomii/arborii pictati intr-un mod deosebit,inconjurati de mici lastari si iarba putin mai verde datorata umbrei racoritoare tinuta de copacii nici prea inalti,nici prea scunzi,nici prea bogati,dar nici golasi in coroane.
Tabloul reda o zi din viata unei lunci linistitoare,tulburata doar de adierea pala a vantului de primavara.
Din tablou putem deduce cu usurinta ca este redata viata luncii intr-un moment al renasterii primavaratice.Forma copacilor este diferita;sunt copacii tineri langa copacii batrani.Copacii au crescut inalti,semeti si timpul i-a modificat dupa cum ei au plans sau ras in bataia vantului,lumina soarelui,greutatea zapezilor si picaturilor reci ,umezi sau calde ale ploii.
Tabloul este o arta a pictorului,reda frumusetea incontestabila a luncii,a naturii in general,surprinsa prin ochii unui artist asa cum numai el o vede.Ne transmite emotii,respect si intelepciune.Iubind natura,ne iubim pe noi.Privind un tablou,ne gandim la maiestria pictorului si la ceea ce a vrut sa ne transmita.Asa cum natura este o capodopera a vietii,asa si tabloul reprezinta tot o capodopera ce-si are locul in patrimoniul tezaurelor lasate mostenire de marii pictori romani.
