Deodata m-am trezit singur,intr-un loc necunoscut dar in acelasi timp mirific!Insa teama de a fi singurul supravietuitor al terifiantului dezastru aviatic imbiba peisajul tropical intr un suc amar,plin de teama care imi anjungea pana in maduva spinarii..
Pescarusii zburau linistiti ,fara nici o grija parca uitandu-se la nefericirea mea incercand sa o atenueze...Insa nu puteau face prea multe lucruri. Maimultele maronii care au furat de la soare micile lui raze ca blana lor sa straluceasca ca aurul nepretuit al piratilor asemenea pescarusilor nu avea ,nimic care sa le intristeze..Insa soarele,soarele care statea triumfator pe cer ca o bila plina de magma fierbinte ma intrista cel mai mult,se asemana cu mine cel mai mult atat de mandru,atat de neputincios...
Insa cand se pregatea sa plece si el catre casa lui ....eu raman cu sufletul sfasiat,cu peisajul ,tropical,cu lucruri atat de speciale si rare dar atat de neinsemnate in fata si ma gandesc la ce o sa fac..... dar imi dau seama ca maine toata natura o sa invieze...si poate o sa inviez si eu impreuna cu ea...dar pana atunci ma culc in mormantul sapat de neputinta mea..
