Nicăieri nu-i ca acasa
Era o zi furtunoasă de toamna. Eu si verisorul meu am zis sa vedem cum a sa fi băiat de stradă. Ne plimbam şi la un moment dat am dat de un tren parasit in care era fan si am zis sa dormim in el. Am observat ca înțepa rău. Si nu ne plcea. Dar eu am fost cel ce i-am zis verisorului meu sa mergem undeva unde sa fim ocrotiți. Si sa dormim bine. Asa ca am mers la orfelinat. Un loc trist si pustiu. Nimeni nu mai era acolo. Ne era frica. Dar am rezistat o noapte. A doua zi a venit poliția sa închidă locul si cand ne-a vazut ne-a trimis acasa. Si atunci când am ajuns acasă, părinții m-au îmbrățișat si am observat ca nicăieri nu-i ca acasă.
A fost cea mai buna lectie de viata!
