O fetiță privea pe geam într-o zi ploioasă de toamnă, când octombrie cernea lacrimi peste pământul adormit. Discul de aur incandescent fusese răpit de nori și era ținut prizonier în temnița din regatul său, haina de smarald a copacilor capătă nuanțe ruginii.
După ce soarele a învins lupta și a ieșit din nou pe bolta cristalină, fetița a ieșit cu mama sa afară, pentru a se bucura de curcubeu. Deodată, aude un lătrat, iar aceasta a găsit un cățeluș sub banca din fața blocului. Avea blana de catifea și ochii ca două luminițe vii. Probabil că se pierduse și se ascunsese acolo de ploaie, dar cu toate astea, era ud și tremura. Copila îl arată pe micul animal mamei sale și stabilesc să îl ducă la un medic veterinar pentru a fi examinat și tratat. După o scurtă călătorie cu mașina, fata s-a întors acasă cu cățelușul, care se simțea mult mai bine. L-a luat la ea și a avut grijă de el, pentru a se pune pe picioare. După trei zile, fetița l-a scos prin parc și acolo, cățelușul s-a întâlnit cu mama și cu stăpâna lui. Aceasta le-a mulțumit pentru că au avut grijă de el.
Deși s-a despărțit de el, Ghemotoc va rămâne unul din cei mai buni prieteni ai fetiței, asta știa în adâncul sufletului!
