stau afara, pe banca de la poarta si privesc cerul fermecator. simt in suflet pace,bucurie datorita culorilor vii ale norilor.soarele se retrage timid ,facand loc lunii. pasarile se intorc catre cuiburi ,obosite.linistea inserarii imi inunda sufletul de melancolie ,iar licarirea stelelor contureaza frumosul peisaj. soarele isi ascunde osteneala dupa umbra orizontului. vantul incepe sa adie usor si astfel imi mangaie obrajii. ma simt ca intr-o poveste. luna, ca o regina a lumii si-a ocupat locul pe bolta mareata. stelele ,si mai numeroase o inconjoara si impreuna cu ea daruiesc lumina pamantului. ma desprind cu greu de frumosul peisaj si ma indrept spre casa. vraja apusului m-a facut sa iubesc natura si frumusetile acesteia.
