Pe cerul instelat ce scanteie feeric, incet,incet se aduna pufosi si negri nori. Din departari se-aude cum prinde viata vantul, zapada a aduna in rotocoale mici. O spulbera in jocuri de licurici sarmani, a zvarle catre ceruri, apoi o lasa jos. Un urlet de jivina, aproape, mai aproape, e viscolul ce musca cu dinti de frig si foame, copacii indoindu-i ca niste biete bete. Troiene de zapada, acum sunt munti, acuma niste biete musuroaie. Se-nvarte dupa case si bate la ferestre cu degete de gheata. Se duce iar pe campuri si iarasi se intoarce, mai bate pe la usi, tarcoale pe la hornuri. Se joaca de-a ascunsa, apoi din nou apare si obosit se duce in munti sa se-odihneasca. O liniste de pace s-a asternut acum, doar mata care toarce incet,incet se-aude.
