În această povestire autorul povestește despre copilăria sa.În 1912 tatăl său se mutase cu garnizoana la Cernavodă.Autorul își amintește timpul petrecut în plin soare.
El deja învățase alfabetul dar nu înțelese la ce i-ar fi trebuit.Odată însă găsise o carte a fratelui său care l-a fascinat într-atît de tare încît nu o putea da jos din mînă.După ce terminase cartea își dăduse seama că vroia să citească și mai mult dar nu putea pentru că tatăl său îi permitea să citească doar ce îi era permis și ce îi cădea în mînă.I se permitea să citească numai povestiri.Cînd intrase în clasa 1 primară profesorul a fost chemat de tatăl său ca să îi aprecieze cunoștințele.Profesorul a spus că nu trebuie să citească mult că poate să devină miop.
Aceasta a însemnat o adevărată catastrofă.Tatăl îi interzisese să mai citească cărțile lui în afară de cele de școală.Mai tîrziu a început să citească doar ce-i cădea în mînă.
