Eu sunt un caine ascultatir pe nume Max. Eu nu latru la oamenii strainii , nu marai la oamnei rai ci eu dau din coada si zambesc . Uneorii eu imi doresc sa virbesc cu oamenii sa ii ajut si sa le fiu animalul de casa mult dorit. Eu vad la televizor multe desene animate de la stapanul meu . In acele desene sunt multi caini care salveaza lumea si au o pelerina care ii ajuta sa se faca cunoscuti. Eu imi doresc sa devin unul dintre ei sa zbor si sa salvez lumea . Cu urechile in sus alergand ma urc pe canapea si incep sa urlu ca un lup. Atuci toti se uitasera la mine si au inceput sa faca niste zgomote tare ciudate. Eu am continuat crezand ca asa fac oamenii. Unul dintre ei isi scose din el un obiect subtire ca o felie de sunca ceva negru care scotea o lumina care ma orbea. Acel lucru se tot apropia de mine iar eu maraiam .
Oamenii sunt ciudatii.
