Din văzduh cumplita iarna cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iara!
Cu o zale argintie se imbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe pintre anii trecătorii.