Impreuna cu cativa prieteni si alaturi de parintii mei , am decis sa mergem la un spectacol . Era mai mult un fel de piesa de teatru . Numele acesteia era „Steaua fara nume” .
Luminile s-au stins . Spectatorii au facut liniste si si-au inchis telefoanele . Pe scena au aparut „actorii” .
Tata deja incepu sa inchida ochii , chiar daca se afla in primul rand . Se pare ca aceasta „stea” nu l-a captivat si pe el . Mama statea atintita cu ochii in telefonul sau . Se pare ca nici pe ea nu a impresionat-o . Doar eu si prietenele mele eram inca „vii” .
Chiar daca ni se interzicea cu mancare de orice fel in sala . Eu si cu ele tot ne „livram” mancare pe jos , una alteia . Reusiseram . Mai ales daca ne gandim ca parintii mei stau fix intre noi . Cum avem acest noroc tocmai azi?
Cu cateva minute inainte de prima pauza ghiciti ce s-a intamplat . Am varsat tot popcornul din punga pe jos . Trebuia sa strangem inainte sa ne vada cineva . Asa ca , incepusem ... Du-te sub scaun , inghesuite acolo , arunca popcornul in geanta , ridica-i piciorul ... Tot . Dar , pana la urma am reusit sa strangem tot pana la pauza .
Eu si prietenele mele plecaseram pana la baie . Parintii au ramas tot acolo. Cand am ajuns la baia fetelor , ne-am golit gentile in cosul de gunoi . Eu am intrat ultima , caci aveam si nevoie la toaleta . Dar , ca sa vezi ... s-a blocat usa de la toaleta . Asa ca ... impinge , strecoara-te , daram-o , orice ca sa o deschizi . E bine , caci in final am deschis-o . Si ziceam ca aveam noroc ...
Toate ne-am intors inapoi in sala sa vizionam piesa . Pana acum nu s-a mai intamplat nimic ... Sper
