Într-o zi de toamnă, pe când mă pregăteam (imperfect, indicativ) să merg (conjunctiv, prezent) la școală, o aud (prezent, indicativ) pe bunica mea, chemându-mă (gerunziu) pentru a o ajuta (infinitiv) cu niște treburi.
Aceasta avu (perfect simplu, indicativ) nevoie de cineva să fi mers (conjunctiv, perfect) în locul ei la piață, deoarece ea a fost (perfect compus) extenuată de cu seara. Mi-am spus în minte că mă voi grăbi (viitorul I, indicativ), că doar n-oi întârzia (viitorul popular, indicativ) la școală. Fusesem (mai mult ca perfect, indicativ) atent la ceea ce trebuia (verb impersonal) să cumpăr.
Ajuns (participiu) la piață, aveam de cumpărat (supin) o mulțime de lucruri, dar de ar trimite (condițional optativ, prezent) pe altcineva, atunci m-aș fi supărat (condițional optativ, perfect).
Ca atare, mi-am văzut de treabă, conștient de fericirea bunicii.
