-Domnule Eminescu,mi-a facut atat de multa placere sa stam de vorba.Sunteti un om extraordinar. Cand ma fac mare,vreau sa devin la fel de bun si intelegator ca dumneavoastra.
-Oh,te rog copile,nu-mi place sa fiu lingusit. Si fii sigur,vei devenii un om\femeie fantastic(a). I-a spune-mi,dintre toate poeziile mele,care ti-a placut cel mai mult?
-Luceafarul,este una din preferatele mele,domnule.
-Da.Imi amintesc de ea...,,Cobori in jos Luceafar Alunecand pe-o raza...'' . Am pus mult suflet in el.
-Intradevar,domnule. E fascinanta aceasta poezie. A-ti scris-o pentru cineva anume ?
-Oh,dar curios esti copile. Am scris-o pentru o iubire cu par brunet ca abanosul.
-Trebuie sa fi fost foarte frumoasa.
-Absolut! Era cea mai frumoasa fiinta pe care o cunoscusem. Era atat de fragila,si obrajorii ei rumeni atat de delicati...
-Vad ca a-ti iubit-o foarte mult,domnule.
-Ei,copile,normal. Dar tu nu esti prea mic sa ma intrebi despre iubire? Esti tare curios. Cand mai cresti,sa mai treci pe la mine,sa vorbim atunci.Si nu uita,sa-mi aduci si un cosulet cu mure,ca tare imi plac.
-Desigur domnule Eminescu. Si multumesc pentru ca a-ti binevoit sa stati de vorba cu mine. O zi frumoasa si la revedere.
Sper ca te-am ajutat! :)
