A fost o data ca niciodata un imparat intunecat si ganditor ca miazanoapte, sotia lui era o imparateasa tanara si zambitoare ca miezulluminos al zilei, ei aveau un flacau alb ca spuma de mare, cu parul balai ca razale lunii. Ei traiau intr-un castel încetat, imparatul voia sa puna stapanire pe satul unde traiau oameni saraci si vai de capul lor, el voia sa ii faca slugi la castelul lui, regele cel bun a auzit ce vrea sa faca omul rău si s-a gandit sa il inchida in varful muntelui, cu o lupta de baghete regele rău pierde si cel bun desface vraja inghetului si il inchise pe imparatul rău sus pe munte.
