Cea dintai nisoare Dimineata. Ma uit pe geam neasteptand sa se intample nimic. Deodata, uite! E adevarat? Chiar e .... da! Un fulg de nea! -Mama! Tata! Ningeeee! Haideti repede afara sa ne jucam! -Scumpo, nu are cum sa ninga, poate ti s-a parut sau a cazut ceva alb de pe acoperisul casei! -Nu mi s-a parut! vino sa vezi! haide, haide! Fulgii cadeau din cer ca ploaia si nu se mai opreau. Am stat acolo la fereastra si am asteptat sa ninga pentru a ma putea duce sa ma joc. Seara, inainte sa se intunece i-am cerut voie mamei sa ma duc afara si a spus ca nu pot fiindca trebuie sa imi fac temele. MI-am scris repede temele si cat ai clipi, se intunecase. Lacrimile imi curgeau ca fulgii de zapada . Ma culcasem iar in dimineata de craciun sub brad se aflau mii de cadouri, camera era umbluta de cadouri, dar ce m-a atras cel mai tare fuse o scrisoare aflate chiar langa brad, unde scria Hei Maia, am vazut ca esti o fetita cuminte iar ingerasul tau mi-a confirmat asta a doua si a miia oara. Stiu ca ieri nu ai putut sa te duci afara dar azi te poti duce sa stai cat vrei tu. Toate cadourile sunt pentru tine. Craciun fericit!
