Mărcile subiectivității scot în evidență prezența eului liric și pot fi verbe la persoana l sau a ll-a („cred”, „văd”), sau pronume personale(„mine”, „mă”, „m-”) și
posesive („cărțile-mi”), excalamţii şi interogaţii, exprimarea unor
opinii personale, folosirea unor superlative, sau punctele de suspensie
care indică pauze afective.
