O dată cu valsul primilor fulgi de zăpadă în zbor, iti poti da seama ca a venit prea alba iarnă- cea mai mică fică a anului. La sosirea ei totul se scufundă într-un ocean sclipitor. Căsuțele de pe drum şi-au tras cuşmele, doar fumul hoceagurilor răspândindu-se spre cerul de plumb. Ulițele sunt acoperite de pături moi, ce sclipesc la soare precum diamantele. Afară e linişte, păsările au plecat în țările calde, iar oamenii s-au ascuns in casele lor, pitiți lângă şeminee, privind flăcările ce pâlpâie. Nu se aud decât paşii tăi in zăpadă şi ecoul găndurilor tale pustii. Ce tablou magic şi ce sentimente calde, in ciuda răcelii ei creaza iarna cea de gheață!
