Mici și neînsemnați, toamna îi uită pe toți, păsările își iau adio de la tărâmul fermecat, totul rămâne în urma, chiar și micuța frunza care abia, abia dorește să se dezlipească de creanga bătrână. E uitată, nu că i-ar păsa, dar o doare, îi venise vremea, știa că e mică și neînsemnata... că ea multe frunze sunt... e un anotimp dur, o știe și ea! alunecând lin in bătaia vântului se așează pe pamantul rece, e uitată, chiar daca are ceva aparte, e uitată!
