A fost odata ca niciodată o fata pe taramuri îndepărtate de aceasta lume trista si mincinoasa . Era o fata cu ochii albaștri si parul blond , avea vreo 19-20 de ani si zici ca era cazuta din adâncurile cerului .. arata ca un îngeraș .
Eu Marian , m am îndrăgostit de ea de vreo 6 ani cand am fost la fantana imprw sa luam niște apa pentru ai noștri parinti . De atunci mi stiu ce s a întâmplat cu mine dar sunt înnebunit dupa privirea ei cristalina .. intr o zi cu soare m am dus pana la fanta sa i au niște apa si ea era acolo cu un băiat , cand i am văzut am vrut sa ii dau un branci lui Gheorghe ala si sa cada in fantana , dar am realizat cat de fericita era Anca cu el .. fericirea ei ma facut si pe mine mai înțelept si mai fericit , asa m am hotărât sa o las in pace si sa fiu fericit de fericirea ei .
Asta înseamnă iubirea adevărata , sa iubești si sa renunți nu mai pentru binele acelei persoane ♥
