Răspuns :
Eram în clasa întâia și era iarna. Ninsese mult și era frig. Doamna învățătoare la prima recreație, ne-a ajutat să ne îmbrăcăm. Eu nu reușeam să-mi pun cismele și am rugat-o pe doamna să mă ajute. Dumneai a venit imediat și trăgând și împingând cu forță, a reușit până la urmă să mi le pună. Mă simțeam bizar și m-am uitat la cisme și i-am spus doamnei învățătoare : -Doamnă, mi-ați pus cismele de-a-ndoaselea!. Doamna a luat-o de la început și în sfârșit le-a pus cum trebuie. Atunci i-am spus: -Doamnă, nu sunt cismele mele! – De ce nu mi-ai spus înainte? s-a rățoit doamna învățătoare la mine. Eu am tăcut mâlc de frica de represalii.
Doamna învățătoare mi-a scos cismele și eu am îndrăznit și i-am zis: Nu sunt cismele mele, sunt ale fratelui meu, dar mama a zis că le pot pune. Doamnei aproape că-i dase lacrimile de ciudă, dar s-a resemnat și mi-a pus cu mare greutate cismele la loc. Ca să termine cu mine, mi-a cerut mănușile. Atunci i-am spus tristul adevăr care a făcut-o să explodeze:
-Păi doamnă învățătoare, ca să nu le uit, mama mi le-a băgat în cisme!...
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!