Peste firea muta cad lumini de vis
Intrasem in camera balului cu putin dupa miezul noptii. Toata nobilimea de afla acolo in acea seara de vara.
Sora mea se uita uimita la tot ce se intampla in jurul ei. Ochii sai staluceau in directia ringului de dans. Se dansa un vals.
-Ce zici? Vrei sa dansezi, surioara?
-Da, mi-ar placea tare mult, imi confirma era enutiasmata.
Ma uit in jurul meuin speranta de a gasi un domn respectabil ce ii poate indeplini dorinta.Il vad pe contele van Fehrenbach, un batranel simpatic care intotdeauna ma primea in biblioteca sa imensa.
Ma indrept spre el, iar acesta ma observa.
-Draga mea! Ce placere este sa te vad aici in aceasta seara!
I-o prezint pe sora mea, acesta dorind sa o acompanieze la un vals. Seara decurge armonios si linistit. Spre sfarsitul balului, ma uit la ea. Desi era o fire muta si retrasa, imi placea cum arata in acea rochie din satin roz pal. Luminile de vis ale candelabrelor cadeau pe parul ei ca razele soarelui din septembrie. Cel mai frumos este ca ea nici nu era constienta de frumusetea ei agelica.
Se pare avusesem o idee buna scotand-o in seara aceasta.
