Poetul aseamna moartea cu un somn adanc, fara sfarsit.
Cu gandul la moartea mamei, la radacina salcamilor, care bat incet din ramuri, in viziunea poetului se infiripa o singura si sigura concluzie.
Este, intr-un fel, la sfarsitul unei rugaciuni soptite,
o cutremuratoare certitudine: "tu vei dormi mereu".
