Versurile citate au un caracter confesiv deoarece surprind poetul (sau eul liric) intr-o actiune alegorica de mediator intre cadrul terestru, al carui reprezentat este, asumandu-si acest rol, si cadrul cosmic, reprezentat de stele. El se foloseste de ”franghiile ploii” si depune multe eforturi puse in evidenta printr-o enumerare dinamică: ”ma cațăr, ma leg, ma apuc”. Secventa poate reprezenta lupta pe care o da un artist pentru a a ridica omul catre frumos, de a-l scoate din sfera cotidianului.
