Vreau să povestesc despre o învățătoare care în fiecare zi vine si ne povestește,spune ceva nou.o femeie ce are potențialulde a invata copii.Ea are parul rosu ca flacăra limbii rămîne.Cum în fiecare zi ne ajută sa perseveram atît de tare o iubim, ba chiar mai mult!Cum spune poate fi rea si bună, se poartă bine cînd copii își fac temele, asculta la lecție învață dar rea cînd copii nu doresc sa învețe.Recunosc e doar vina noastră deoarece striga la noi,noi suntem vinovetii.Chear daca acum spunem:
,,Vai ce mult nea dat".Iar cînd vom crește mari ne vom bucura ca nu nea lăsat în baltă.Preferatul meu proverb spus de ea este:
,,Daca pierdem ceva să nu pierdem lecția".Nu poți descrie în cuvinte măreția acestui om.Aceasta persoana e Liubofi Dvo
