Nichita Stănescu
Ce bine că esti meteforă
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele, metaforă
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare epitet
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte epitet dublu
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart comparaţie
fluviul rece în delta fierbinte, epitet
ziua de noapte, bazaltul de bazalt. metaforă
Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire epitet
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se, metaforă
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.
