Pronumele personale pot să-și schimbe forma conform funcției lor sintactice, de regulă în limbile flexionare și în cele aglutinante. Numărul formelor variază în funcție de limbă
La acestea se adaugă pronumele dânsul / dânsului, dânsa / dânsei, dânșii / dânșilor, dânsele / dânselor, precum și pronumele de politețe dumneata / dumitale, dumneavoastră, dumnealui, dumneasa / dumisale, dumnealor.
În unele limbi nu există pronume personal pentru toate persoanele, de exemplu în latină, pentru persoana a III-a.
Nu în toate limbile există forme accentutate diferite de cele
neaccentuate. Așa este, de exemplu, maghiara. În limbile în care există
(româna, franceza, limbile slave etc.), pentru a scoate în evidență partea de propoziție
exprimată de pronume, trebuie folosită forma accentuată a acestuia. În
română și în franceză uneori trebuie folosite ambele forme în aceeași
propoziți
