Timpul răcoros își făcea simțită prezența. Afară viscolea cu putere, iar eu împreună cu părinții mei stăteam în fața șemineului unde le ascultam poveștile din tinerețe. Pe vremea lor era totul atât de schimbat. Îi ascultam cu uimire. Afară, vântul se auzea ca un vâjet pregătit să intre chiar și el în casă de frig. Polul nord pare nimic pe lângă furtuna de zăpadă care se desfășoară afară. Cât vedeai cu ochii era tot acoperit de un omăt alb. De mult așteptam vremea asta... Frumoasă iarnă!
