Povestea ” Capra cu trei iezi ” are o morală implicită, animalele nu sunt un pretext pentru a zugrăvi viața tărănească, ele sunt simblouri, ca în teatrul cu păpuși. Capra devine o mască de comedie care simbolizează tipul feminin vorbăreț și văităreț. Mijlocul de caracterizare a acesteia nu este analiza, este desfășurarea dramatică.
” Văduvă sărmană ”, având trăsături de caracter specifice unei femei din popor, capra este harnică, stăpână pe sine, dârză și iscusită. Mamă grijulie, deși pleacă pentru a aduna hrana zilnică aceasta nu uită să le împărtășească cânteva sfaturi iezilor săi pentru a-i ferii de nenorociri: ” – Dragii mamei copilași ! Eu mă duc în pădure ca să mai duc ceva de-a mâncării. Dar voi, încuieți ușa după mine, ascultați unul de altul, și să nu cumva să deschideți până ce nu-ți auzi glasul meu. ”
Abia după ce a constatat ” potopul ” ce se năpustise peste casa sa, capra, holbând ochii prin casă, e cuprinsă de spaimă și ” rămâne încremenită ”; Pe măsură ce i se povestește amănunțit de isprava făcută de către lup aceasta se gândește să-l pedepsească: ” Ei, taci, cumătre, că te-oiu dobzăla eu ! Cu mine ți-ai pus boii în plug ? Apoi, ține minte că ai să-i scoți fără coarne ! ”.
Falsul praznic al iezilor îi aduce moartea lupului: ” Și așa s-a păgubit sărmana capră și de cei doi iezi, da' și de cumătru-său lupul păgubașă a rămas, și păgubașă să fie. ”
