Au fost odată toate culorile culcubeului, care se certau pe cerul de după ploaie. Verdele spunea:
-Eu sunt culoarea cea mai principală a curcubeului! Eu am fost aleasă pentru toate plantele și natura verde!
-Stai puțin, spuse albastru. Eu snt cea mai importantă, pentru că bazele naturii verzi este apa. Priviți cerul și marea, toate provin de la apă!
-Sunteți toate așa naive! A zis galbenul. Eu aduc zîmbetul pe buzele oamenilor. Soarele este galben, luna este galbenă, stelele sînt galbene pînă și o floare-sora soarelui face ca lumea să rîdă.
- Eu sunt culoarea de la răsăritul și apusul soarelui! A spus portocaliul. Eu reprezint cele mai importante vitamine!
Roșul le-a întrerupt și le-a spus:
- Niciuna nu aveți dreptate! Eu simbolizez sîngele! Eu sunt culoarea dragostei și a suferinței! Trabdafirul și macul! Fără culoarea mea, Pământul ar fi trist ca luna!
Vine ploaia și le întrerupe cearta.
-Voi culorlor vă certați întruna și încercați să vă șăudați singure pe sine! Nu știți că ați fost create pentru un anumit scop?
-Ai dreptate, spuneau culorile. Noi nu trebuie să ne certăm din cauză că vrem să ne lăudăm pe noi înșine! Toate vom trăi în pace și armonie și niciodată nu ne vom cera din această cauză!
