O amintire
Tin minte ca prin vis locul unde mergeam in fiecare vara.Sinaia.Dulcii munti ai Sinaiei.Parca si acum simnt vantul sufland prin par si bucuria de a petrece 3 luni cu familia mea.Cum ma dadeam pe sanie,dar zilele acelea au apus.Acum sunt elev la un liceu si trebuie sa invat pentru tonele de examene pe care le dau numai si numai vara.Cateodata mai apuc eu sa visez la toata bucuria mea de prescolar,dar ma trezesc rudele,profesori si colegi spunand:
-Iar visezi Catalina la vacanta de vara?Mai sunt multe luni pana scapi de examene!
Dar intr-o zi m-am saturat de dojana.Cu furie,gandind-ma cati ani m-au cicalit am izbugnit in plans si am tipat cumva transformandu-ma intr-un fel de creatura nemiloasa.
-Am dreptul sa visez,am dreptul sa tip si nu aveti dereptate ca vara scapam de examene.Deabia atunci le incepem!
D-na directoare sosise. Mi-a zis sa merg in biroul ei.Acolo imi spuse sa imi deschid inima.
Dupa o ora directoarea si acum buna mea prietena,Miranda,decise ca eu si colegi mei sa scriem un referat despre o amintire din vacanta pe cand eram copil.Atunci am luat 10+ si am sca pat de examene cat a fost Miranda in viata si am capatat libertate.
In prezentsunt mama si am doi copii care imi calc pe urme si tocmai am scris textul in amintirea Mirandei.
