Răspuns :
Epic, epos, poveste ...
Cuvântul, puterea Măriei Sale, m-a impresionat dintotdeauna. M-a fascinat. forma pe care a luat-o în modul de exprimare a omului creator. Culoarea pe care a lăsat-o în urma-i. Imaginaţia ce-a deschis-o spre visare. Dâra savoarei născută din darul şi harul celui ales, iar cel ales, prin modestia omului hărăzit, a ridicat cuvântul la rang de artă, lăsând impresia că fiecare e un ales sau, măcar, un ales cititor descoperitor de noi înţelesuri impunătoare, nebănuite, alese, modeste, neînţelese ...
Astfel, am descoperit mai întâi frumuseţea cuvântului povestit, datorită moşului meu drag, apoi pe cel scris, datorită dăscăliţei mele cu nume de poveste, aşezat în rânduri perfecte ce mă duceau spre epos.
El, eposul include o grupare esenţială a literaturii, desemnând genul epic. El este genul concretului unde se stabilesc limitele de spaţiu, timp, caracterizări de personaje, întâmplări nenumărate.
Opera epică are caracter perceptibil pentru că lectorul ,, vede" firul epic, ,, asistă" la spectacolul creat de epic. Omul fiind făcut nativ
să vadă acest spectacol, să se agaţe palpabil de personaje, de hotarele timpului şi spaţiului, şi să înţeleagă scrierile rânduite într-un astfel de gen literar.
Basmele copilăriei au o structură epică, poveştile şi povestirile la fel; schiţa este epică, fabula întocmai şi legenda, nuvela, romanul acelaşi traseu. Astfel penelul rânduieşte frumos naraţiunea trezită de dialogul viu al personajelor, restabilind un echilibru de trăire datorat descrierii ce cuprinde albul paginii uitată-n monolog nerostit.
Şi, departe de-a minimaliza calităţile genului liric şi dramatic, rămân la ideea că frumuseţea lecturii şi desfătarea cititului sunt date de viaţa personajelor din cărţi, de momentele subiectului, de acţiune, linie de pauză, într-o spunere epic; adică epos, adică poveste, rostire, zicere, cuvânt.
Cuvântul, puterea Măriei Sale, m-a impresionat dintotdeauna. M-a fascinat. forma pe care a luat-o în modul de exprimare a omului creator. Culoarea pe care a lăsat-o în urma-i. Imaginaţia ce-a deschis-o spre visare. Dâra savoarei născută din darul şi harul celui ales, iar cel ales, prin modestia omului hărăzit, a ridicat cuvântul la rang de artă, lăsând impresia că fiecare e un ales sau, măcar, un ales cititor descoperitor de noi înţelesuri impunătoare, nebănuite, alese, modeste, neînţelese ...
Astfel, am descoperit mai întâi frumuseţea cuvântului povestit, datorită moşului meu drag, apoi pe cel scris, datorită dăscăliţei mele cu nume de poveste, aşezat în rânduri perfecte ce mă duceau spre epos.
El, eposul include o grupare esenţială a literaturii, desemnând genul epic. El este genul concretului unde se stabilesc limitele de spaţiu, timp, caracterizări de personaje, întâmplări nenumărate.
Opera epică are caracter perceptibil pentru că lectorul ,, vede" firul epic, ,, asistă" la spectacolul creat de epic. Omul fiind făcut nativ
să vadă acest spectacol, să se agaţe palpabil de personaje, de hotarele timpului şi spaţiului, şi să înţeleagă scrierile rânduite într-un astfel de gen literar.
Basmele copilăriei au o structură epică, poveştile şi povestirile la fel; schiţa este epică, fabula întocmai şi legenda, nuvela, romanul acelaşi traseu. Astfel penelul rânduieşte frumos naraţiunea trezită de dialogul viu al personajelor, restabilind un echilibru de trăire datorat descrierii ce cuprinde albul paginii uitată-n monolog nerostit.
Şi, departe de-a minimaliza calităţile genului liric şi dramatic, rămân la ideea că frumuseţea lecturii şi desfătarea cititului sunt date de viaţa personajelor din cărţi, de momentele subiectului, de acţiune, linie de pauză, într-o spunere epic; adică epos, adică poveste, rostire, zicere, cuvânt.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Așteptăm cu nerăbdare să vă revedem și nu uitați să ne salvați în lista de favorite!