Primavara se apropia incet.Un mic ghiocel firav isi scoase capul de sub zapada. Sub un copac mare , putin omat ramase. Ghiocelul a inceput sa vorbeasca cu bucata mica de nea:
-Buna, ce faci aici? intreba ghiocelul mirat.Primavara a inceput si tu o sa dispari curand!
-Buna! spuse zapada trista. Stiu ca nu am ce cauta in toiul primaveri chiar aici , as fi vrut macar sa dispar alturi de prieteni mei fulgi.Dar din cauza acestui copac imens nu am putut pleca.
-Dar e totusi bine ca nu ai disparut , deoarece acum poti vedea si tu cum este primavara!!
-Si asta e adevarat dar cand soarele va ajunge sus pe cer eu ma voi topii cu totul!! spuse omatul incepu sa fie din ce in ce mai trist.
-Nu e nimic te voi proteja de soare cat voi putea!
Dupa ce micul ghiocel spuse aceste cuvinte soarele ajunsese sus. Ghiocelul rapid isi aplecase capul pe zapada ca sa incerece ca rezele sa nu atinga zapada.
-Ghiocelule nu mai incerca, stiu ca voi disparea incurind . Asta e soarta mea apar iarna dispar primavara.spuse omatul si in acel moment a inceput sa se topeasca foarte repede.
Inainte de a se topi cu totul ghiocelul spuse ultimele cuvinte pentru omat:
-Nu te voi uita bun prieten!
