..Planeta pitică îşi găsise, în sfârșit, menirea. Nu mai trebuia să rătăcească prin univers in căutarea unei orbite sau a unui nume. Era chiar centrul unui nou sistem solar. Sau cel puţin așa credea ea.Din oră in oră, din minut in minut, din clipă in clipă, steaua în care s-a transformat Pitica devenea din ce in ce mai strălucitoare. Atât de strălucitoare încât nici ei nu-i venea să creadă ce vede, ce simte, ce este.
Dar, din păcate pentru Pitică, dorinţa oamenilor a devenit realitate. Iar aceasta a realizat adevărul de abia când a observat că lumina care o înconjura era acum mai puternică decât ea. În câteva secunde, steaua care era acum s-a prăbușit în haos, înapoi in galaxia celor nouă planete care au subapreciat-o. Dar nu s-a oprit acolo. S-a îndreptat către pământ mai repede decât au putut oamenii să o localizeze, din nou.Cum ar fi? întrebă aceasta curioasă.- Cum ar fi…această stea să ajungă cândva un soare.- Da, unele lucruri ar trebui să conteze mai mult. Hai în casă, se face târziu.- Vin imediat! a răspuns fetiţa îngândurată.Planeta Pitică o privea pe fată ca şi cum ştia ce gândeşte, ca şi cum ar fi putut să-i îndeplinească dorinţa. De acum nu mai era o planetă, nici o stea. Era umbra unei lumi nevăzute şi speranţa multor oameni. Dar Pitica ştia că soarele acestei galaxii se va stinge la un moment dat. Atunci ea urma să fie steaua cea mai importantă pentru toate acele planete care nu au acceptat-o în universul lor, pentru oamenii care au încercat să o distrugă şi, desigur, pentru toţi cei care au crezut în ea de la început!Uneori, lucrurile mărunte ar trebui să conteze mai mult!
